toate hrubrele, 
de prin munți săpate, 
au fost golite de poftele nebune, 
apoi uitate.
nici n-a mai fost de-atunci 
o altă zi în care 
firimituri să fi rămas 
de la vreun ospăț;
doar foame, foame peste tot.

a fost un exemplu și-o mirare: 
- dacă vom pune toate bibliotecile, 
toate, 
în ascunzătoare, 
ar fi să fie altfel 
de foame!?

lacătele au ruginit 
sub zăpezile erelor glaciare 
apoi, 
peste tot și toate, 
uitarea… 
până când, 
o stea căzătoare, 
de un munte s-a izbit
- au zburat peste lume cuvinte, 
fără înțeles, 
despre care, 
povestea ne spune că 
și astăzi li se cercetează originea 
și sensul.

ceva adevăr e, 
nu-i doar legendă, 
s-au împotmolit la cuvântul “singurătate”, 
alături de care 
era o poză cu un copil. 
pe poză era scris:
orfan.