sunt cel mai norocos copil 
- am avut doi tați și o singură îmbrățișare.
azi vă spun despre cel mai bun tată din lume.



am avut cel mai bun tată din lume, 
atât de bun, 
că mi-a dăruit o noapte din viața lui, 
o singură dată. 
nu m-a copleșit, cum fac alți tați, 
cu grijă și iubire.
nu. 
m-a ridicat de pe jos, 
în acea unică noapte. 
râdea și, 
cu el, 
râdeau și visele din mine.
“ai căzut din pat, blegule. hai, sus!”
m-a luat în brațe și m-a așezat în pat; 
a fost singura îmbrățișare, 
dar a ținut o viață. 
nu cred că a fost tată mai bun decât al meu. 
atât de bun că, 
într-o seară, 
mi-a făcut baie. 
mă spăla pe cap 
și mă zgâria cu unghiile 
și știam că o face intenționat, 
ca să intre în mine, 
să-mi arate cât de mult mă iubește. 
dacă nu mă spăla atunci 
nici n-aș fi știut 
că oamenii sunt spălați de tații lor. 
a fost cel mai bun tată din lume, 
pe toate le-a făcut 
o singură dată. 
o singură dată m-a lovit, 
cu palma peste față, 
iar eu, 
am păstrat urma palmei 
ca pe un tatuaj permanent 
-vreo cinci zile pe obraz, 
o viață, în suflet. 
dacă nu aveam un tată atât de bun 
nici n-aș fi știut 
că poți purta în tine lacrima copilului, 
o viață. 
cel mai bun tată din lume al meu a fost! 
a fost atent. 
atât de atent că, 
o singură dată, 
a venit chiar și până la gară, 
să mă vadă plecând… 
și el a fost atât de bun 
că a plecat, o singură dată. 
ce-ți poți dori de la un tată, 
altceva, 
decât o singură îmbrățișare, 
să te spele o singură dată, 
să te lovească o singură dată, 
să îți facă cu mâna o singură dată 
și să plece o singură dată? 
că d’aia avem pe lume un singur tată, 
pentru 
de câteva ori 
o singură dată. 
și-apoi, 
oricum, 
îl mai vezi 
întâmplător, 
pe stradă. 
îl arăți cu degetul
colegilor 
și spui 
“uite, acela e cel mai bun tată din lume.”
și ești mândru
că ai avut 
cel mai bun tată din lume, 
o singură dată.