dacă n-ai prins gustul tăcerilor, 
atunci îți vei hrăni poftele ființei 
cu o zeamă de vorbe 
după o rețetă improbabilă. 
vei fi ca un panda 
care ronțăie aceeași frunză 
iar și iar, 
chiar și la o cină romantică. 
dacă n-ai prins gustul tăcerilor, 
cu ce vei compara gustul cuvintelor tale? 
ce-i iubirea spusă 
fără să o trăiești în tot plinul ei, tăcut.
ce-i zborul, ce sunt lacrimile, 
ce este luna, ce sunt norii, 
dacă nu le-ai tăcut 
pe toate.

cuvintele nu-s ființare 
dacă nu-s născute dintr-o tăcere frumoasă. 
pot fi cel mult niște statui, 
simboluri reci pe care, 
mai devreme sau mai târziu, 
se vor împerechea două pene, 
nici acelea înmuiate în cerneală.