duminică, 27 august 2017

primul zbor

vreau sa-mi ascund chipul
intr-o vorba nespusa
si trupul de carne
sa-l curga
setea pruncului
din san
sa ma inalt precum uimirea
alaturi de ziduri
alaturi de pietrele cazand
petale pierind


vreau sa te ascund
intr-o durere ce plange
alaturi de pantecul ars
de setea uitata
precum samanta
dospita-n nisip
cersind o gura
de apa

vreau sa ma tac
alegere perfecta
in brate
plapand
sa-ncerc sa te tin
tu

uimit de a mea neputinta
sa zbori...

luni, 26 iunie 2017

dor de noi

daca ar fi sa ma intrebi unde am gresit, ti-as raspunde:- atunci cand nu ti-am raspuns!
tu imi vei spune ca de fapt eu prea ti-am vorbit...
eu stiu cat de mult am tacut.
ti-as fi spus cat de mult te iubesc...
sau cat de fragila este viata
in noi...
tu mi-ai fi lasat vorbele sa moara
carpe pe podea
si-a apoi...
daca ar fi sa ma intrebi unde am gresit, ti-as raspunde:- atunci cand nu te-am intrebat!
nu stiam ce ne desparte si nici cat din timpul ramas
ne-a mai ramas
dar tu imi vei spune ca toate mi le-ai spus...
eu stiu cate vorbe n-am inchis in vorbele supse
si mai ales intre cele nespuse
si nici n-am stiut cat de fragila
este viata...
daca ar fi sa ma intrebi unde ti-am gresit, ti-as raspunde:- atunci cand n-am mai fost!
erai in locul meu si te iubeam mai mult decat pe mine
si ma intreceam iubind
cat sa uit de mine
pana cand
pana cand m-ai intrebat :- cine esti?
si n-am mai stiut sa iti raspund
si n-am mai stiut sa te intreb
pentru ca ma rataceam...
plin de tine!
daca ar fi sa ma intrebi unde ti-am gresit,ti-as raspunde:- oricat, oriunde...
si te-as lasa uimit sa ma privesti
cum te iau in brate
cum te las sa imi gresesti!
si te-as sufoca cu toata fiinta mea
atat cat sa te am o viata...
toata viata mea
si a ta...
pe care le-am risipit
cautand a intelege
...ceva.
Nu trebuie sa ma ierti!
n-ai de ce sa ma ierti...
doar cauta sa afli...
sa ma intrebi
candva
Unde ti-am gresit...

duminică, 25 iunie 2017

caramizi

nu arde locul, doar s-a golit
si trupul care ieri ardea
azi
doar cenusa
si-i imbracat in cioburi
si s-a racit

nu-s ganduri si nici vise, nici visare
de pe pereti cad umbre
sub ochii ce-au uitat sa planga
azi doar privesc tavanul
din care cad ploi
de disperare

acolo jos in lanturi, radacini uscate
in amintiri se-nalta plopii
sub chipul tau de-atunci
zambetul si graiul
s-au transformat in nori
pasari speriate





pe zidul rece, ceasornic inima se zbate
si prin perete mocneste timpul
cade pe podea
ma leaga ma izbeste
pe cer ma urca
si lumii stele ma imparte