un singur suflet

tragea la rame
barcagiul sarac de ape
intr-un cufar
uitat
numai cuvintele de iubire
si blestemele uitate
ii mai aminteau
ca este

se pierdea in lut
olarul cu venele pamant
intr-un jurnal
randuri
poate era o virgula
sau poate un punct
toate aruncate
pe hartie

trudea sub vesnicia din piatra
cioplind
ochii il pierdeau in   abis
el si stanca
poate era nisip
si setea 
sau malul ingenuchiat
lovit

eram impreuna
rand pe rand rataciti
si toti ochii
pe noi

un singur suflet

dureri neplanse

atât de târzie
ora aceasta
cât să-mi tina oboseala in oase
pe mine soldatul prins
intre peretii reci
alungat

fara impotrivire
alunec fizic si precis
intre pereti fara de colturi
din care gemete surde
razbat sa m-alunge
fiu renegat

plansul lin al zapezilor asterne un pretutindeni comun

eu
n-am sa cer recurs
nici corespondenta pierduta
fara sigilii
fara vointe
va las victime ale propriilor
impudice
desfranate
umane
dorinte

stapan al spatiului dintre drumuri
cersetorul
refuza sa-mi planga durerile

dobanda la tacere

pe circuitul vietii camatare tu vrei sa-mi iei dobanda la tacere
mi-s coji pe sub genunchii lasati spre ruga tie
dar vrerea ta nu lasa nimic
o zi de pasuire camatare
s-arunc o zi
si-un lat peste grumzul ce-si 'neaca plansul
sa dau apoi
vina pe tine

sar' mana vecina
nu-ti obosi carnea ce-atarna de la cot spre umar
nu-mi lua soarele
nu-l ingropa in rufele ce le intinzi spre sud si spre nord
si ieri si alaltaieri
doar imprumuta-mi din timpul ce-ti plange in ochi aduceri aminte despre sezatori
si na un banut
sa-l dai camatarului
sa spui lumii toata c-a lui o fost vina

de ce scriu!?

... pentru ca atunci cand am nevoie sa citesc ceva, in loc sa citesc aberatiile altora, le citesc pe ale mele!

pe umerii tai erau semne
buzele mele
eu nu le stiam
ma contopeam cu ele
ma prindeam intre rasulflarea
ce se impregna in timpul mort
si pulsul tau
viata mea era
mai mult risipa

aveam genunchii lipiti de frunte
in lipsa ta ma cautam
deasupra plutea golul
doar tu ma stiai desparti
de plans
si-atunci  te cautam
te atingeam
erai in urma palmei tale
pe perete


zorile ne gaseau goi
tabloul dintre perdele
si lacrima ascunsa se topea
in parfumul tau
piatra intreaga si grea se topea
intre noi

a cui esti acum?
in trecutul acela
intreaga
erai a mea
sau esti... 

Descartes-iană

Ma îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci gândesc. Gândesc, deci exist! Căutând a înţelege, căutatorul de like-uri conculziona:- e o capcană!! Suntem liberi în cuget şi simţiri, nu putem fi obligaţi la existenţă!!

cur(cubitacee)

- Se aud pasi!! Sa ma ascund??
- Nuuuu!! Stai linistit, dragul meu...
Suna telefonul.
- Alo!!
- Buna draga mea!! Sunt eu, Costel!! Stau la un motel, pe marginea drumului, sunt in Belgia acum. Voi ce facetia?
- Ahhh... Suntem bine... Suuntem bineeee!
- Mi se pare mie, sau esti suparata!?
- Ahhhhh!!! Ma cam doare capul... Dar sunt bineeee... Ahhhh!!
- Draga, sigur esti bine? Copiii ce fac!?
- Sunt bineeee... ahhh!! Copiii sunt la ei in camera... Alo! Alo!....
...
- Continua... Stai linistit, copiii sunt la mama!!
Telefonul suna... ocupat!!!

mutulica

n-am vreme
si tac
si n-am sa zic
dar tu m-asculta
nu pe bucati
ci doar intreg
si ma dezleaga
si tot ma leaga
si ma razbuna
mai mult decat eu as putea sa cred
intre cuvinte seci
si clar de luna
cat poti sa ma intelegi
cat nu
din toate vorbele
pe care
nu pot sa le expun
dar pe care
eu le tac
tacut

si rand pe rand
si pe-ndelete
si in tacere
de toate ma dezic
dar ti le spun

galben

si-avea soreanca la marginea padurii
miros de dragoste si moarte
acolo ne lasam iubirile sa curga
si timpul sa ne scape

nu mai stiam de frunza-i codru
ori painea de prin traista graul crud
noi contopeam sub galbene petale
gandul ce fierbea si trupul ud

si-avea pamantul imbratisare aspra
si rodul crud ne ratacea doi muguri
eu te gustam  sorbeam intregul
Doamne! cat eram de singuri

delir

era trupul ud si drumurile fibre
cat sa cuprinda ghemul
naluci ma sarutau
nu mai stiam
macii erau sau nu
ranile ce ma inchideau
sub trosnete
dureri ma furisau in ele

erau cuvintele descantec
ori poate glasul ingerilor
chemare
in piept imi ascultam suflarile
si margini de mine
imi lepadam unghiile in carne
sa nu ma pierd
aveam celulele toate

" au plecat durerile sa pasca
trei matusi sa le pazeasca
una oarba, una schioapa..."

soarele se inalta trei sulite
eu ma leganam deasupra lui
ca pe-o ploaie
si-alunecam inapoi
ingerii se scuturau de pamant
si de praf
ei inapoi in ceruri
eu inapoi...

feciorie

pielea uda si de noapte
n-avea sa ascunda
lespedea
ne racorea
sub soapte si dincolo
ei radeau:
"paparuda ruda..."

alergam acolo unde
intre noi si stele
ramaneam doar noi

pielea moale si de iarba
n-avea sa ni se ascunda
buzele
napastele toate
sub noi pamantul cutremura
ecouri:
"vino de ne uda..."

sorbeam umbrele
pana in imbratisarile toate
ce nu ne vedeam

pielea arsa si de foc
ne ardeau in ganduri
ochii
sorbeau tacerea
peste noi cerul inghitea
dorintele:
"ca sa-nceapa ploaie..."

ultima iubire

drumuri între perdele
palmele
se ating pe furiş
într-acolo zboară
muguri de păpădie
noi în ele

şoaptele şi alaiul surd
buzele
stingeau setea limpede
izvoarele în ochi
pleoapele ne mângâiau
şi noi pe ele

carele şi stelele şi murgii
pletele
se împreunau cu noaptea
pe umerii tai
sărutam copilaria
primei iubiri

era ultima