doi ursi

erau doi ursi. unul puternic, celalalt slab. din locul in care ii priveam, cel slab parea chiar mort. niste ursi ciudati- bruni, cu pete albe. ma gandeam ca sunt o combinatie intre grizly si ursul polar. si-au tabarat peste ei vanatorii. si l-au gonit pe ursul cel puternic. si-au vrut sa puna trofeu pe ursul cel slab. dar i-am izgonit si-am impins ursul la vale. parea ca aluneca precum un trup intepenit. si parea ca se va prabusi in prapastie. dar de fiecare data cand haul ar fi trebuit sa-l inghita el aluneca intr-o rana, pe o alta vale, pe o alta culme. pana undeva departe, pana undeva unde parea un adapost. un fel de vale, un fel de rapa a dezgheturilor. si-acolo s-a odihnit. nu-l pierdusem din vedere cat timp a tot alunecat. si l-am regasit. era acolo si nu s-a speriat de mine. si era intreg si nevatamat si parea puternic. atat de puternic incat, daca ar fi vrut, m-ar fi rapus. dar nici eu nu ma temeam de el. stiam ca intr-un fel el stia ca eu il ajutasem- il eliberasem. atunci...
si-a pornit-o la vale, hai hui, asa cum fac ursii. si eu in preajma lui.pana ne-am intalnit cu celalalt urs. cu cel puternic, izgonit de vanatori.
maraia catre mine si se putea observa lesne ca ma va ataca. m-am urcat pe o dalma, pe mica ridicatura de pamant. cat sa par mai departe. ar fi putut dintr-o saritura sa ma prinda si sa ma inhate. dar celalalt urs s-a asezat intre mine si ursul puternic. si m-a aparat. m-a aparat maraind catre celalalt ca si cand i-ar fi spus ca nu are voie sa ma atace. si ursul puternic a inteles si a renuntat sa ma mai atace, dar privirea sa nu inceta sa ma infioare. nu-mi mai era teama de el, stiam ca timpul mi-l va face prieten.

despre constiinta

tu, intelegi, in lumea asta
cat timp i-a trebuit
... i-a trebuit acestui univers
sa te afli si tu in el!?
si-apoi
creat fiind
precum intregul univers ce te-a creat
sa te impiedici
in devenire
de un nimic!
de un nimic, precum propria fiinta
precum, propria neputinta
precum un gram de materie
sau o clipa
precum, NIMIC!
de-ar fi sa fii
de-ar fi sa poti
te-ai lasa prada nimicului!?
unui gram de materie?
unei secunde pierdute?
tu
intelegi!?
acestui univers
i-au trebuit milenii pentru ca tu sa te afli
milenii pe care le risipesti
intr-o clipa!!!
ULTIMA clipa
ce ti-a ramas...

stand up...cuomedi

Nu stiu cum, dar de mic imi doream sa depasesc conflictul asta de milenii:- conflictul intre generatii!
"Pe vremea mea..."
Cand eram mic...Atunci era ca o nicovala care iti cadea pe degetele de la picioare. Atunci...
Acum pare o gura de aer si o evadare din neputinte. Astazi, cand zic "pe vremea mea..." parca sunt un fel de Aristotel!
Dar ce zic eu Aristotel, pare mai degraba ca as fi dilema dilemelor...un fel de profunzime mai profunda chiar si  decat propria intelegere!
Atunci ne uitam pe gaura cheii la batranii care o faceau ca pe vremea lor. Astazi n-avem a ne ascunde... Pe orice "tube" gasesti orice. Nici o dilema!
Atunci... "aia mai mari" aveau rangul lor. Astazi rangul e la taraba- se cumpara pe jumatate de argint!
Nici macar nu te mai poti framanta intr-o "dilema" precum conflictul dintre generatii pentru ca astazi te asezi la linia de start cu orice tanar de vreo optsprezece ani...douazeci... Si ce sa vezi!? La sosire esti singur si ala in urma ta, scarpinadu-se la coaie, bombane:- asta nu e intrecere, e fara rost!!
Pe margine, una trecuta cu mult de varsta fertilitatilor, aproape la menopauza, asa.. la vreo douzecisisase de primaveri, sta natanga in alta dilema: - daca-l iau pe suferindul ala tanar, raman proasta si fara de urmasi, mai bine pe ala de cinzecisisase de ani, ca are cordul bun... la cum alearga!!!
Si uite asa, nici un conflict. Doar dileme.
As putea cauta si alte conflicte, dar devin nostalgic si ma infrunta dilemele. Totusi, nu pot sa nu vad cum astazi, generatia mea devine unealta... Precum prezervativul - ocrotitor de necazuri! Caci, daca ieri, BAC-ul era cauza maturitatii personale si propria incercare... Astazi, acum... cand acest asa zis examen, aceasta facatura de incercare, aceasta ...Astazi, ce sa vezi!? Cu superioritate non-dilematica, generatia ce si-a luat deja carnetul de condus pe soselele patriei, sta pe smart-uiala si "babacii" planuiesc. Nu concedii, nu vacante, nu odihna (caci banii s-au risipit pe banchetele majoratului), ci scenarii despre un viitor neinteles, nedeslusit...categoric plin de dileme! Facultati cu taxe, chirii platite, haine si bilete de croaziera... Toate insotite de alte promisiuni...Doar, doar...plozii vor razbi!
Pe margine... jucand la cacealma, cativa deslusiti de dileme, cateva "rasfoite" din plin, facand politici...n-au nici o dilema. Si nici vreun conflict intre generatii. Ba din contra, se bazeaza pe asta!