vals în trei

departe de noi, tăcerea ne ține aproape

ca o îmbrățișare fără mâini, ca un sărut fără buze

știi cum? ca sensul cuvintelor nespuse pentru că n-au loc de privirea aia care spune cât să înțeleagă și veșnicia:- mai rămâi…

pentru că în lipsă de foame nici pământul nu are gust și nici toate liniile puse pe noi nu ar putea articula mai bine adevărul iubirii noastre 

d’aia când umblăm dezbrăcați și aerul dintre noi stă în pielea goală, ca să nu se piardă vreo celulă dincolo de orizontul întoarcerii, ca să danseze și el, cu noi

și noaptea-i indecent de frumoasă

departe de noi, 
tăcerea ne ține aproape,
ca o îmbrățișare fără mâini, 
ca un sărut fără buze.

știi cum? 
ca sensul cuvintelor nespuse;
pentru că n-au loc 
de privirea aia care spune 
cât să înțeleagă și veșnicia:
- mai rămâi…

pentru că în lipsă de foame 
nici pământul nu are gust 
și nici toate liniile puse pe noi 
nu ar putea articula mai bine 
adevărul iubirii noastre.

d’aia, când umblăm dezbrăcați, 
și aerul dintre noi stă în pielea goală, 
ca să nu se piardă vreo celulă 
dincolo de orizontul întoarcerii, 
ca să danseze și el,
cu noi.

și noaptea…
e indecent de frumoasă.