liniștea tăcerii

 subtil

alb tăcut

atâtea stele pe cer, dar niciuna nu cântă?

or fi triste pentru că nu le mai privim, ori tac, ori poate suntem noi surzi.

poate nu sunt stele pe cer, poate au fost 

și ce-au avut de spus au ascultat alții și ce au cântat au cântat alții și noi doar cântăm ce-am primit în dar.

să fie între toate și în tot, cântecul mut al strălucirilor?

or fi culori pierdute în timpane

Acvarii cu ape moarte- ambiguități regurgitate

în acvariul acela, cu apă moartă, nici pietrele nu mai prindeau lumini

ai fi crezut că, întins pe podea, o să vezi peștii ascunși
ori poate niște scoici atârnate…
doar bocancii plescâind și chipuri încruntate, mărșăluind
prin acvariul acela, cu apă moartă.

și stau lângă ulucile bolnave de vreme
și nu prind umbrele, doar aleg (aproape la întâmplare) câte un trecător
pe care îl înghit, pe nemestecate și-apoi
își șterg mustețile 
cotrobăind în regurgitările zilelor trecute…

doar poștașul le cunoaște obiceiul și ele pe ale lui
un armistițiu- el le lasă verbe, ele le prind pe uluci
mai pe-nserat, cât ține hora
le-amestecă cu praf, le prind la rever și-l dănțuie
ca pe o rugă spusă pe grabă.

în casă așteaptă acvarii
să le-atingi nu poți
să le spui nu gândești, să le cauți
sub unghii să le pui sticlele cât să te doară și-apoi să te întinzi pe podea.

Gânduri înghețate

Am putea vorbi despre morala zăpezilor lălâi, zemoase precum murăturile alea borșite. Dar nici noi nu suntem mai breji, așa că o să vorbesc despre țurțuri. De ce?

Pentru că au o ținută dreaptă, pentru că sunt necopți și pentru că nu i-am mai văzut demult. 

Au un mers înțepenit, dar alunecos și, pe timp de iarnă, dospesc amintirile rândunicilor.

Dacă îi dezgolești de riduri ai să afli toate călătoriile, toate apele despuiate, impudic împreunate cu orizonturi roșii. Toate ploile închipuite lacrimi de zei albaștri.

Dacă-i asculți, le-auzi tăcerea precum o văgăună plină de ecouri risipite. Nu-s vorbe deșarte. Au ureche muzicală și au și timpane. 

Atât am avut de spus despre țurțuri. Ar mai ceva! Și țurțurii scriu scrisori și ei sunt pe cale de dispariție.

Petale

Eu, când înflorește lumea, las poeziei răgaz…să pot primi poezia lumii.