miercuri, 31 iulie 2013

pe alocuri

asa e viata asta
ieri faceam o crosna de maur in porumb
si ma indoiam
greu sub verdele crud
azi
ma indoi la deal
prin cucuruz

in tutun 'negream destele
si prin undrele
treceam soarele zapacit de oboseli
azi trag tabacul
el pe mine in piept
golanul
s-a lasat

asa e viata
alta
ciutura ma linistea de sete
namoale imi sarutau gleznele
azi
tarnave ma adapa
lenevind timpul

(am stat intre furnale si fum
maguri si gaste
feteasca si
teiul lu' Eminescu
asa e viata
unii o cantaresc cu dubla
altii cu feldera)

duminică, 28 iulie 2013

cosasii

intre cer si pamant
lanturi urca
lanturi coboara plesnind
zabrelele aruncate
sub praf
inaintea carelor

pe cruci
jumatate om
jumatatea goala pleaca
intre cararile
zidite in alb
potcoavele atarna

cosasii tac
intre rasarit
si apusul stors
pe sub coame
rosii si ude
mangaie durerile

trosnete rotunde
rastoarna drumul deasupra
camp inflorit
imbraca galben
catre mai tarziu
despletit in fan



luni, 15 iulie 2013

cenusa

în camera arsă
trupul golit
îmbracă cioburi
umbre topite
acoperă ochii
plangând pe tavan
între rădacini
plopii uitaţi
ascund promisiuni
doi porumbei
între alb şi cer
răcoresc inima
tic tac
din perete se aude timpul
mocnind

papusari

sub piatră tăcerea se poate ascunde
tu...
poţi fi matelotul ce prinde
corăbii pe cer
între ploi
se leagă argila în funii
pe orizont
de-ar fi să-ţi legi furtuna
stearpă iubire vei regăsi
pe buzele valuri între săruturile moarte
sub setea intreagă
tu...
nu închizi valul între
nisip şi furie
pletele îţi smulg inima
pe cer constelaţia se regăseşte
o altă lactee
eu...

umbre

doar umbre de tei
doar pete albastre
urcau pe copil
să îl nască

el
se împotrivea liniilor albe
urgia facerii

el
căuta să rupă celule ce divizau timpul
şi timpul se desfăta siluind aerul
sufocând nedumerirea
uşor ar fi fost să cheme pământul
să-i încolţească inima pomi
dar pomii erau acolo
erau verticali
erau linii drepte
făra de imagini
şi pământul era înfipt în rădăcinile lor
să-l mişti din loc era doar împotrivire
copilul îşi diviza ochii
şi buzele
şi mâinile
îl părăseau pentru petalele
căzute în spirale
între umeri
rădăcinile îl legau
deasupra umbrelor

toamna

azi
toamnă e
în mine împotrivirea ar vrea să nască muguri
o altă primăvară
se împotrivesc doar corbii
îşi cuibăresc foamea
în oasele uitate de carne
azi
toamnă e
şi mă petrece nunta fără de miri
dansatorii şi viorile tac
pe uliţă praful şi
apusul
palmele moi stropesc norii ce mă ploaie
azi
toamnă e
nu e atunci pe când
iubeam să mor in fiecare zi
atunci...
dar nu ştiam că am să nasc
murind iubirea

hipnoze

În umbrele calde...
trecătoare,
tăcerea mă îmbrăţişează.
Esenţa mahonului mă îmbată.
Fără să-i ascult poveştile exotice
îi plâng pe umar.

Ironic, pendula îsi gaseşte  drumul,
mereu...
neînfrântă în lupta cu timpul.

Eu nu las hipnoze să gâdile orgolii
şi timpul măsurat devine
un ecou.
Focul din şemineu îmi spală obrajii
adânc.
Între două frisoane
mă împotrivesc dezgheţului de carne
şi mă leapăd rânduri
pe hârtie.
Umbrele vin şi pleacă.

dincolo de nori

...pereţi
dospiţi cu pământ şi paie
atârnă
a renunţare.
O oglindă pătată
rătăcită
prin umbrele-i de rugină
stropeşte cu lumină
funinginea indiscretă.
O poză agăţată într-un colţ
răsucită ca şi când
o crampă (cronica deja)
nu-i iartă trecerea vremii.
Un pat, o masă, un scaun şi-un dulap
palide toate
înţepenite reumatismal...
La o fereastră
cu privirile aţintite în globul cerului
fără să se plângă de ceva
soarbe încă o clipă
zâmbind...
Satul şi ţărâna
se mută
Dincolo de nori.

turma

azi turmă ies să pasc şi n-aş mai paşte
eu-miel, eu-câine, eu-cioban...
în mine cântecul din cântec se va naşte
pierdut prin frunze de castan.
şi ziua lasă răni deschise pe sub umbră
şi setea crudă în rătăciri de ape,
izvoarele din mine lasă să mai curgă
prea însetata turmă să adape.
la răsărit mă regăsesc,în urmă praful
-veşmântul ce m-acoperă în van,
pe piatra arsă, scris stă, epitaful:
la fel, murim,  miel,câine ori cioban.

muribunda

daca e sa intrebi clipa care tocmai a trecut:-de ce?! iti va raspunde:- pentru ca totul devenise banal!!

marți, 9 iulie 2013

drumul

drumul de la nefericire la fericire trece prin impacare.intre nefericire si fericire nu este resemnarea - cea care te pierde, ci acea stare catre care urci atunci cand esti doborat, ori locul din care, bucatica cu bucatica, poti gusta din fericire!

joi, 4 iulie 2013

poza mea

in poza mea
as calari femeia precum
salcia pletoasa incaleca umbra
cu mirosul meu
si al ei
as inrama poza verde
cazuta pe pamant
sa ne imbrace brazda insetata
in doi
sau mai mult
atat cat sa rodeasca doi spici
si intre ei
un mac rosu rosu rosu rosu...
ca sa faca poza mea
intreaga

miercuri, 3 iulie 2013

eternitatea

eternitatea  este  iluzia pe care ti-o lasa mersul in cerc...

tac ( nu de la tic-tac)

intreaga poate fi aceasta vorba
pe care n-am s-o spun
asa, din mic orgoliu, ori
poate din principiu,
dar daca ai sa ma asculti
in toate nevorbele mele
ma vei afla
incet, incet si
pas cu pas...
doar daca nu esti
blonda

omul...

Omul puternic are vise si lupta pentru ele, omul slab are visare si pluteste in ea...

luni, 1 iulie 2013

cararea

poti fi in armonie cu tine si cu tot ce te inconjoara daca iti cauti drumul cu pasi siguri si cu multa atentie caci, in viata e ca in hatisuri, ghimpele nu doar te inteapa, ci isi lasa si un varf in carnea ta... atat cat durerea sa te insoteasca multa vreme

esti

oricat s-ar lupta ratiunea ta cu tine, vei fi mereu doar ceea ce sufletul tau este...