marți, 29 octombrie 2013

alti murgi

aveau caii copitele lipite
pe cer
intre doua nopti si o zi
galopul lor cutremura
diminetile in care
prin brate imi furai viata

cat de mult iubeam jaful acela...

sunt multe dimineti de atunci
intre cer si pamant cararile se impiedica
potcoavele ard cenusile
catre nopti aspre
Carul Mare fara de cai desarta
cazand din nori
capastrele

prin roua
murgii in alt galop

catre alt cer...

duminică, 27 octombrie 2013

împrejur


cercul
cuprinzând toate liniile drepte
marginea locului
de dincolo de priviri
fără întreruperi
distanţele noastre
fără distanţe

am
tu ai
braţele toate legate
într-un nod doua inimi


n-am putea fi linii frânte



joi, 24 octombrie 2013

întâmplare

întâmplător
avem carne pe noi întâmplător
avem cuvintele atât
cât să suferim în tăcere
întâmplător
ne agăţăm cu mâinile de cer
înainte de uitare

spune-i omului fără carne despre durere
zâmbetul lui ţi se va părea hilar

întâmplător
ne legăm de stele visându-le
între pereţii goi întâmplător
ne desluşim umbrele
valsând cu singurătatea
precum adierea întâmplător
în jocurile dimineţii

şi-apoi te va lua de mână şi te va alerga
tu vei crede că drumul se rupe

atât de multă întâmplare
până spre celulele ce ne agaţă viaţa
fără vorbe
fără destine întâmplătoare căutând
liniştea pierduta  luminile uitate
întâmplătoare sau nu
în mormanele de oase şi cărnuri

te vor linişti vorbele sale:
- aleargă cât poţi să o faci!

sâmbătă, 19 octombrie 2013

in (ne)liniste

poti sa te asculti doar pe tine
intr-un fel de cantec
al pulsurilor
ce-ti imbraca intrebarile
intre trosnetele din fibre
ce cauta sa te evadeze
de tine

tu si atatea urgii
si toti cei care stau desculti
asteptand sa te cuprinda
intre un discurs al buzelor nerostite
fara sa te supui
le stai dator
despuiat 

unsuroase vorbele
poti sa le inchizi in cufarul celor fara de cuvinte
zestrea ascunsa sa nu o mai poti afla
cat ei iti atarna lacate
pe buze
judecand si ranjind
sub chipuri de sticla


joi, 17 octombrie 2013

fata fara de cuvinte

precum acea mireasa
furata din albul sters
intre petreceri
sub navodul noptii aruncat
iar si iar
precum sorcova flamanzilor
ce isi cauta inceputul
intr-o tarzie speranta
alba si rece speranta
cat de cat
precum descantecul babei
cu cenusa aruncata in pamantul
ce urca din pamant
si dezlega chinul si teama
strop cu strop
precum strigatul crin pus in glastra
intre camera rece si soarele
ascuns intre umbre
adanc si lasat de izbeliste
foc nestins
precum...
asa si intreaga asteptare
fiinta ce-a rasarit
intreaga
cat aschia cu miros de intreg

miercuri, 16 octombrie 2013

... care va sti sa primeasca

zalog
intreaga mea poveste
celui ce-o va citi
atingand umerii ziditi
si cuiburi batute de vant

piatra intreaga
celui ce-o va cuprinde
atat cat s-a pierdut
intre valuri
si pletele in care ma ascundeam

dimineata
cu lacrima prinsa de iarba
sarutand tina
si palmele aspre
cat tot timpul intreg

celui...

marți, 15 octombrie 2013

de deochi

el calarea
intr-un fel stiut numa de el
asa fel in care  muierile
in urma lui susoteau:
- e mandru... eh, eh, daca as mai fi...
doar o clipa se auzea
de dupa garduri:
- proastele!
scartia roata lu' Ion
mandra  biticla
lasa praf sa coboare
peste deochiuri


joi, 10 octombrie 2013

goi

mai stii, femeie, intruparea
acelei clipe ne-nsemnate
in care eu iubeam prima ninsoare
iar tu credeai ca te strang in brate?
noi doi eram straini
dar cautam iubirea
doar smoala noptii ne ardea sublim
incat sa ne-amagim
eu te-am cerut numai o data
si-ntreaga fara de oprire
tu m-ai luat cu totul
si mi te-aidaruit intreaga
toata
a cata oara sa fi fost
in noptile acelea repetate
intr-un noiembrie geros
nu stiu
dar a fost
si-a fost
si-a fost
pana cand
dintr-o data
eu n-am mai vrut tu n-ai mai vrut si-am renuntat
nu obositi
dar multumiti atunci cu bucurie
crezand in viata de apoi
ce nebunie
nu stiam ca noi
suntem in unul si
unul nascut in doi
etern precum iubirea ne calauzea prin alei
si parcuri
ascunsi...
si goi

miercuri, 9 octombrie 2013

de-ar mai fi...

de-ar fi sa-mi spui doua cuvinte
intregi precum asfaltul ce-nconjoara urbea
sau reci cazute-n caldaram
pe seara
as sta sa te ascult doua secunde
intre
pletele unei salcii lafaite pe trotuare
si pasii adanciti spre un inainte sters

dementa circula in sensuri deslusite
giratorii
ne stergem mucii pe furis si-n coate
coastele le indepartam subtil
apartenenta noastra mica-n cartier
ne mijloceste existenta
intre barfa seaca
si visul cu miros de patrunjel

de-ar fi sa ma asculti doua cuvinte
ti-as spune lucruri pe care le gandeam de ieri
cand
pamantul neimplinit de joaca unor doi copii
ne ascundea tot la vedere
impaturiti in plansul cerului golit
pe pielea sufocata de privirea noastra
ce se pierdea prin stele

duminică, 6 octombrie 2013

Am să mă intorc pentru o clipă
din rătăciri şi-oi   înălţa zmee prin ploi
am să fac un pas...si înca unul
înapoi

Din frasinul vechi crestat între zboruri
toiagul ce-mi poartă calea am făcut
n-am vreme să caut trecutul pe care
de mult l-am pierdut

Am să m-adorm cu tâmplele-mi obosite
pe calendare înramate sticluite
pe sfinţi şi pe icoane
primenite

O să mă leapăd de cruste nituite
pe degete încheieturi vertebre
sub lumânări o să-mi tremure aduceri aminte
funebre

Dospirea pâinii  umple copaia
din vatra bunicii ce spuza frământa
mă cheamă  mă strigă şi-n clipa din urmă
îmi cânta

Petrecerea să-nceapă pe mirişti uitate

în cântec de fluier voi să petrec
zmeul prin ploi să se înalţe

nevăzut să plec

noiembrie deghizat

ai pasaport
poti fi
frunza de nuc
uscata
in gradina
sub bruma ce-a uitat
a cata oara...
sa ne scrie
c-o sa vie
ori
insasi bruma deghizata
raza de soare
inghetata

vineri, 4 octombrie 2013

moarte de caine

iadul coboara pe pamant atunci cand vrea el
cat sa inchida o clipa in vesnicie
apoi se ridica in cer si de acolo
este aruncat in strafundurile universului
cale lunga...
ai crede ca e poezie
dar nu e
e o povestioara
avea vara aceea ziua ei si scalda si ras si bucurie
pana cand
pana cand omului care cauta iadul i-a venit gandul
cum sa-si omoare cainele
si nu l-a omorat cu un pumn in cap
ori poate ca un las
ortavindu-l...
la scalda
in apele care pe noi ne inviorau
omul despuiat de Dumnezeu
ars de iad
isi ineca cainele
si nu deodata pe o miscare
nu!!
cat sa imi amintesc peste decenii
si cat diavolul sa simta bucuria chinului
il ineca iar si iar si iar...
cat sa nu moara
dar sa o faca totusi...
am lasat vremii locul acela si omul pierdut si lantul
doar cainele impingea mort malul sa ne ingroape
***
cainle si-a iubit stapanul
s-a lasat mort cu greu
inecat iar si iar si iar
cat sa-i placa sufletului pierdut ars aci pe pamant
de focurile iadului
in suflet


joi, 3 octombrie 2013

spectacol in fata blocului

inima
locul ei extirpat impiedica lumea mea
din descompuneri sistolic
ma leaga de trup
posirca legilor nescrise
stiinte pseudostiinte favoritisme nuantate
destinul scris pe miez de reiting
- ce-i ala reiting, fa, Marie!
(ne tine in viata, ma, Ioane!)
...
cordul slut
impiedica lumea
unu
unu doi
ai crede ca-s pasi de dans
piese lovite de simboluri
frunzele cad lovind umerii lipiti pana peste ochi
ochii goi
du-te frate si tu!!

- ai vaz', fa!? sultana l-a parasit...
girofarele inchid timpul
la stop...