făurim dintr-o crâmpeie de voință un loc în care să încolțească grâul și
dintr-o bucată de lemn copaia
în care frământăm aluatul
pentru o îmbucătură din care ne vom hrăni toate părțile din noi
în una-i sădită credința
la fel este
cum sâmburele așteaptă picătura de apă
să răsară
ori cum lăstarul se usucă
însetat
între nevoie și îndoială
către cer cel verde
înspre pământ celălalt