bucata mea de cer am ales-o legănat pe picioarele bunicii la umbra nucului, falnic, în bătătură. aș fi luat mai mult, dar frunzele se jucau într-un vânt tăcut și-mi furau , mai în joacă, mai fără folos, albastrul cald, lăptos. mi-a fost senin, mi-a fost și ploi, cuminte și umbrar mi-a fost, prieten de nădejde în nopțile când ne ascundeam de stele, ele de noi. am rupt din cerul meu, bucată cu bucată, și-am dăruit cu zâmbet, cu lacrimi, la pachet, celor din viața-mi, ca pentru vreodată, să ne regăsim, stol de zburătoare albastre. am păstrat un strop, o pată, pe care am desenat timpul în forma clipelor, hartă a neuitării; în piept, ascuns, păstrez fir albastru deșirat, să cârpim cerul, bucată mea, a ta…
bucata mea de cer
am ales-o
legănat pe picioarele bunicii,
la umbra nucului, în bătătură.
aș fi luat mai mult,
dar frunzele se jucau
într-un vânt tăcut
și-mi furau ,
mai în joacă, mai fără folos,
albastrul cald,
lăptos.
mi-a fost senin,
mi-a fost și ploi,
cuminte și umbrar mi-a fost,
prieten de nădejde
în nopțile când ne ascundeam
de stele,
ele de noi.
am rupt din cerul meu,
bucată cu bucată,
și-am dăruit cu zâmbet,
cu lacrimi,
la pachet,
celor din viața-mi ca,
pentru vreodată,
să ne regăsim,
stol de zburătoare albastre.
am păstrat un strop,
o pată,
pe care am desenat timpul
în forma clipelor,
hartă a neuitării;
în piept,
ascuns,
păstrez fir albastru, deșirat,
să cârpim cerul,
bucata mea, a ta…
“Ele de noi” sugerează un cer fără stele, acolo intervine petecul meu care, complice, ne adăpostea dragostea de ochii curioșilor, pe întuneric
fiindcă am încercat exprimarea trecerii timplului, am luat bucata mea de cer în călătoria vieții
în strofa a doua împart (destinul)
finalul este inevitabil, ducem cu noi fiecare bucată, ce ai dăruit vei primi, doar să fii pregătit pentru marea reîntâlnire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu