a izbit tot ce i-a stat în cale
năvălind peste noi
dimineața aceea cu inima goală
dospită demult
în spuza unei străluciri bătrâne
iar promisiunile
păsări captive
ciugulind din torace
la fiecare respirație
fără să fie simțite de câinii adormiți
din târla minții
se pregătesc să-și ia zborul
de veghe rămasă-i
printre clipiri
privirea
adânc îngropată sub amintiri
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu