meteor

două planete îmi țin loc de casă 
una moale 

ca lâna din care-mi lega bunica șosete 

acolo îmi scriu scrisorile

la lumina lumânării 
cealaltă ca un cufăr de zestre 

unde le primesc

lăsându-le nedeschise

pe drum întâlnesc izvorul laptelui
cioburi de stele clipocesc
privindu-le mi se face dor 

de setea potolită pe grabă 

și de joacă

și-mi vine să țopăi într-un picior

este uimitor cum țâșnesc păsări de gheață

și somnul zboară 

ca un puiandru dornic să guste din lume

când zorii încă mai mângâie castanii

mă strecor printre poeții ce-ți cântă numele

copilărie

alții îți numără pașii 

de câte ori ești prin preajmă

eu te așez cu un deget

ceva mai departe

pe o planetă dezlegând noduri de lână

pe cealaltă citind scrisori