devenire

despre viitor cu teamă 

ca în orice umbră 

căutând cu grijă tot ce-i uitat

despre trecut cu dor
priviri lovindu-se de sticlă

scotocind prin ungherele potrivite

artistul dintr-un gest ne așază

în lumina potrivită

folosind scânteia care ne prinde

 

mai bine alături de vise
unde îmbinarea perfectă 

ne păstrează culorile
în așchiile rămase  

dintr-o lingură de lemn

azi

iubirea-i prinsă 

într-o inimă de silicon

lipsită de bătăile tresărinde 

compasiunea-i un boț cu ochi

ce-ascultă

tăcerea prelungă

(aleg să spun că poeziile tale nu îmi plac la fel de mult ca ale celuilalt

în niciun caz nu-ți voi spune că scrii prost)

prichindeii

cu buzunarele descusute 

sunt atât frumoși

dar noi știm asta 

de aceea păstrăm fotografiile întâmplătoare

în ele 

lumina cade mereu 

în unghiul potrivit