ritual

îmbrăcăm acel veșmânt 

sub care 

tăcerea-i alint

în noaptea dinaintea zilei 

cu prima suflare de vânt

ridicăm pânzele 
lăsând cuminții pe mal
noi 

pe corăbii

trecem prin gând

chipuri plecate demult

ce zâmbesc 

ne-așteaptă 

unde marea și cerul

se prind în sărut

doar o privire în urmă

ne tulbură visarea

privește fii 

lacrimile-și varsă în valuri

și murmură cântec de jale

privind a noastră plecare

păsări se-înalță

împăcând ultima cale

pe luna albă-frumoasă 

pâlpâie o lumânare