cea mai scurtă poezie

cea mai scurtă poezie 

inspirându-mă din ce s-a mai scris,
cum s-a mai scris...

 
două cuvinte ar fi banal,
unul singur fără de înțeles,
ori, poate, s-ar interpreta în atâtea feluri
și uneori greșit.

o singură literă
un sunet, o vocală ar fi,
dar ce sens?

o virgulă, un punct, o suspensie...
 

așa îmi vine o idee,
un semn!

 

ce este poezia dacă nu emoție? 
și ce-i mai întreg, mai plin de emoție? 
mă gândesc și iar mă gândesc, 
la bucurii, la tristeți, la teamă, la speranțe...
și iată!
o lacrimă cade pe coala de hârtie.
o privesc cum închide în ea un întreg univers, 

cu timpul său cu tot,
un semn ca niciun altul.
 

un semn!
aceasta-i cea mai scurtă poezie 

ce poartă în ea sinele 

spunând despre tot;
nici titlu nu îi trebuie.