omul de apă
ultima picătură
din colţul ochiului
în devenire o piatră
custuri prelungi
pe fruntea stâncoasă
șanțuri adânci
în ochi te scufunzi
tulbure alinare
buza-i căzută
într-o rână atârnă
ca stejarul trăsnit
omul de apă
valea-i e seacă
inima înceată
în el se împiatră
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu