înmoi prezentul într-o culoare trecută
pe-o pânză s-aduci răsăritul
de atâtea ori cât a mai fost și-altădată
prinzi în conturul liniilor curbe albastrul
în care ai dorit
și-n linii drepte fără vreo culoare
ceea ce ai dăruit
acesta ar fi desenul pe care îl cerni
într-o dimineață nouă
căutând să deslușești ce culori au mai fost
acum doar într-un vis
plin de alb și negru și noduri de linii frânte
ai lăsat la urmă penița și călimara
pentru o semnătură și câteva cuvinte
în post-scriptum
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu