scrisori

nu am mai vorbit de multă vreme așa cum o făceam când ne scriam scrisori pe atunci număram zilele care treceau de la o vorbă la alta și simțeam că distanța de la mine până la tine era doar calea dus întors a unui tren tot timpul așteptării era un ritual în care nepăsarea prefăcută era demascată când aruncam o privire către cutia poștală și diminețile în care visam porumbei călători după care trezindu-mă îmi spuneam că este o premoniție și că voi primi o veste chiar așa de ce nu ne scriam câte o scrisoare în fiecare zi în fiecare oră și de ce nu te-am ținut în brațe de fiecare dată dimineața și de mai multe ori apoi de ce n-am știut să îți păstrez mirosul părului ori gustul umărului într-un plic alături de scrisorile primite de la tine știi că și astăzi le mângâi cum făceam atunci când le primeam le miros simțindu-te apoi le deschid și le citesc și uneori îți scriu o scrisoare drept răspuns doar că nu-ți mai știu adresa și nici vagonul ăla pe care scria poșta nu mai este