pășește în poemul de nisip 
și lasă-l să te soarbă
cuvânt după cuvânt să te prindă
ca o oglindă fermecată
în care îți pierzi membrele, trupul...
doar ochii să îți rămână,
atât de mic să devii!
numai atunci oglinda se va risipi 
la început în cioburi mari,
apoi în cioburi mici,
sticlă topită și la final 
nisipul ce-a fost 
numai atunci, precum oglinda, 
vei deveni 
început
și chiar mai mult
vei simți cum în tine, cu miezul fierbinte, 
un diamant va prinde contur
și-n tot deșertul din jur
vor răsări oaze
de cuvinte