vezi tu? acum mă gândesc la tine și te văd pom altoit ce-aprinde muguri într-un năvod de brumă târzie prin mijloc de april ce risipă! îmi zic, petalele arse își cad poveștile nespuse îmbrățișând trupul pământ drept rămas bun acum ești pomul altoit cu frunzele goale umbră a unor amintiri și-ale poveștilor despre fructul ce-l ascunzi în tine, nedăruit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu