dimineața în care rămân în urma ta agățat între tavanul ăla schilodit, plin de bârne și vaporii furișați pe așternutul în care ai dospit noaptea aceea, mereu prima, altfel mereu ai zâmbit ca și când știai unde se leapădă trupul de promisiuni ca și când toate promisiunile erau acolo, în sertar, clocind amăgiri doar eu mai credeam în ele, le lăsam să-mi pătrundă în inimile toate, jucării prinse în sfori, numai tu să te poți juca cu ele
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu