în magazinul meu vând păpuși nemachiate le iau din talcioc aproape dezbrăcate le trec prin fum de zahăr ars să le-ndulcesc, să le amintesc despre zâmbetele uitate prin debarale azi este o zi ploioasă n-avem clienți și pe vitrină se zgâiesc stropii împrăștiați de trecătorii grăbiți ei n-au ochi să ne privească noi n-avem răbdare să îi amăgim stăm la taclale
se legau de sfori se răsuceau între ele se lepădau de pudoare și se-amuzau armonios în gust de șampanie și fum de țigare erau vremurile despre care îmi spuneau șoptit păpușile mele nemachiate eu le lăsam impresia că recunosc locurile alea ca și când colțul meu pătruns de sete și de foame și umbrit ar fi fost doar un delir, nimic adevărat le mințeam despre talentul meu de păpușar și despre cramele în care păstram vinuri spumoase
pe tarabă stau gândurile, le vom da rest celor care iubesc păpușile uitate
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu