trenul ăla știa despre întâmplarea ce urma să vină d’aia ne lăsase toate compartimentele goale până și cântecul roților era transmis în surdină ca și cum atmosfera trebuia întregită cu o astfel de favoare tu priveai pe geamul dinspre dincolo eu pe geamul dinspre altundeva dar ne prefăceam că urmărim tablourile mișcătoare de fapt te priveam în oglinda nopții gustând pe furiș din chipul ce ți se reflecta întreg și precis cât să îmi imaginez că ești pusă acolo pentru mine tu păreai indiferentă și-mi numărai discret cârlionții și umerii lați aveai un zâmbet care părea dăruit unor amintiri dar era zâmbetul despre care ai uitat că mi-era dăruit și trenul tremura pentru că știa despre întâmplarea ce urma
eșarfa dăruită era albă și din mătase îți păstra mirosul pe care eu mi-l imaginam că e al săruturilor tale trenul ăla nu mai tremură de mult dar ne spune povestea în formele sale toate eu sunt altceva tu alta numele noastre nu s-au mai spus de atunci de atâta vreme că nici nu le mai știm eșarfa a inghițit povestea toată
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu