răgaz

de unde vine această dâră de fum?

dacă o urmez, încotro mă va duce?

voi găsi focul sau măcar 

scânteia?

 

caut și caut

să regăsesc ce mai arde în vatră

așa mă aflu de-o vreme

hoinar ce-și poartă-n desagă

dorul de-a fi

 

dar iată,

drumul se tot scurtează,

iar locul e tot mai departe

ceasule, ceasule

agitat și grăbit 

tu, cel care guști secundele 

trecând limba peste fiecare

ia şi tu o pauză

și dă lumii răgaz

preț de o clipă

prefă-te

fii oul din cuib

la urma urmei timpul trece 

și dacă nu-l măsori tu 

bătrânul răspunde

bătând încă-o măsură

zâmbetul său răsuflă a ceață

tot mai îngustă îmi pare cărarea 

și tot mai departe scânteia