Aveai o garofiţă la năframă.
Ce năluciri! Bondarii dădeau iama.
Încercam să-i prind fără să țin seama
Că fluturi nu-s, nici dusă-n vânt vreo scamă.
Rafale șchioape împleteau șuvițe,
Amețite de parfumul tău, cădeau.
Călugărițe, pleoapele, închinau
Ochilor, ude-albastrele dorinţe.
Acum, pe-aci înghețul se coboară,
Într-o gâză tristețea se îndeasă
Ca un ciorchine, iar o uitare deasă
Ninge peste noi, chiar în miez de vară.
În zori, firul de iarbă lăcrimează,
Sub strat de brumă, prea plăpând, cedează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu