respirații

când mă ții de mână 

- cum pădurea-i toată 

copacii atingându-se mereu-
simt că nu este de-ajuns
și-aș vrea să-ți prind respirațiile 

să le păstrez 
precum razele printre ramuri 
blânde priviri de prin lume

de-am fi contopiți și tot n-am fi întregi 
risipind șoaptele 

- cum adierea vibrează prin crângul adormit-
aș vrea să le păstrez ca pe toate vinilurile 
pe care le mai șterg de praf 
uneori închinzând ochii să le simt muzica 
așa cum era odată 
când ni se strecura printre respirații

cum am putea să mai fim unul 
din atâtea bucăți care se risipesc 

despărțindu-se de noi

lăsând semn o ultimă atingere?

- cum frunzele-s duse de vânt

mângâind poalele pădurii-