noemă

te-aș despleti când se înseară
pe tine strop de vorbă fără nimb
când de pe turlă corbii zboară
și glas de plumb lasă la schimb

nespusă ești ca o fecioară
pe umeri goi purtând oftat
încrunt pe fruntea făr' de ocară
și mierea-n glas necuvântat

în cuibul minții gândul te clocește

tăcerea-i pufu-n care te cuprinzi

metaforă-i întregul ce te crește

mocnind te-nalți și te aprinzi

de-mi vii în miezul nopții-ncins

te voi numi Noema cea din vis

***

te-aș despleti când se însară 
pe tine - strop de vorbă - fără nimb 
sus - de pe turlă - corbii zboară 
și glas de plumb îmi lasă mie-n schimb 

nespusă ești ca o fecioară
pe umeri goi purtând greoi oftat
încrunt pe fruntea făr' de ocară
și mierea-n glas rămas necuvântat

în minte gândul se clocește
tăcerea-i pufu-n care te cuprinzi
metafora de-acolo crește
mocnind te-nalți apoi să mă aprinzi

te voi numi Noema, vis aprins,
când vii în miezul nopții-ncins