cu ochii înfipți în lumină
ții de mână umbra
care-ţi împinge seva
pulsând spre o primăvară
să mai înflorești
umbrind
te porți târâş
doar să mai devii
crustă de șarpe
lași în urmă
prelung semn de bun-rămas
de-atâta strălucire
privirea ţi se usucă lângă tulpină
căzută este
ultima floare
te stingi blând
să n-o strivești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu