și eu

se-nchide floarea pe timpul nopții
îngrijind polenul
vântul să nu-l risipească și eu 
adâncesc în mine 
adăpost să îmi fiu

ferecate-s obloanele caselor 
pe străzi lăturalnice 
nimeni să nu treacă de zidurile reci și eu
rămân de gheață
nimic să nu mă pătrundă

știu 

unii preferă să fie ținuți în brațe
asemenea motanului 

care se cuibărește în coșul din nuiele împletite 

uneori ridicând privirea 

să vadă dacă toți sunt bine 

și eu...