oțelarul

când vin la vale, funicularele, aduc și povestea muntelui în ele o poartă, așa, cum își poartă un călugăr cartea, doar că funicularul are o bibliotecă întreagă/ povestea muntelui nu se ascultă/ povestea muntelui se învață/ știi că-i în fiecare carte, aceeași poveste- strigătul închis în piatră/ în furnale o auzi, abia șoptit. apoi/ în gura cuptorului îți arzi visele și, printre văpăi, vezi apusul lumii și condiția umană- muntele-l bei din izvoare, nu topit.

în schimbul de noapte nu-ți pui la cale iubirile, nu când dragonul de oțel îți soarbe clipele/ îți simți mirosul de carne arsă și țeasta îți fierbe adânc/ și nici n-ai cui să te rogi- ești prins în tărâmul de pâclă fieroasă, între tine și stele sunt toate porțile închise/ un singur gând- de mâine să urci fiecare munte, rând, pe rând.

când vin la vale, 
funicularele, 
aduc și povestea muntelui în ele.
o poartă, așa, 
cum își poartă un călugăr cartea; 
doar că funicularul are o bibliotecă întreagă. 
povestea muntelui nu se ascultă,
povestea muntelui se învață; 
știi că-i în fiecare carte, aceeași poveste 
- strigătul facerii lumii, 
zăvorât în piatră. 
în furnale asculți povestea 
spusă șoptit 
apoi, 
în gura cuptorului îți arzi visele și, 
printre văpăi, 
vezi apusul lumii 
și condiția umană
- muntele-l bei din izvoare, nu topit.

în schimbul de noapte 
nu-ți pui la cale iubirile; 
nu când dragonul de oțel îți soarbe clipele. 
îți simți mirosul de carne arsă 
și țeasta îți fierbe adânc, 
și nici n-ai cui să te rogi
- ești prins în tărâmul de pâclă fieroasă.
între tine și stele sunt toate porțile închise 
și ai un singur gând
- de mâine să urci fiecare munte, 
rând pe rând.