păsări sângerii

din sârma ghimpată nu ai modelat trofeul unei evadări 
și nici nu ai desenat-o pe marginea unei tranșee 

nu ți-ai tatuat-o împrejurul inimii 
să arăți lumii că nu mai sângerezi 
și nici n-ai aruncat-o să ruginească pe vreun câmp 
unde să-și găsească adăpost vreun sâmbure amnezic 
ce-ar fi să încolțească fără să-și cunoască originea

ai prins-o în câteva rânduri 
și despre ea ai scris o poezie 
folosind cuvintele ca pe o împletitură 
să te protejeze de alte răni 
să nu-ți mai provoace nici măcar o zgârietură 

așa ai căptușit sluțenia suferințelor 
să poți dansa cu tălpile goale 
eliberând în aer visele cu aripile roșii 
care îți ciuguleau trupul pe dinăuntru