fiara fără colți

săpă timpul, sapă... 
unuia o vale, 
altora prăpăstii. 
valea este lină, de prin ea se scapă, 
rănile cu grijă se pot vindeca, 
dar adâncă este, adâncă și aspră, 
rana celui care poartă-n sine hăul;
sub custuri, aceasta, îi va sângera.
gândurile, în stoluri, din ea se hrănesc,
cuiburi fac pe-acolo și se înmulțesc.

fiara fără colți stă în hibernare, 
rând pe rând, din cuiburi, păsări o-ngrijesc;
zi de zi ea crește, 
prinde solzi ghimpoși, 
se hrănește-n mintea celui care-i rabdă, 
foamea i se vede în ochii sticloși.