libertate desculță

iubeam să dorm pe miriște la umbra paielor 
acolo singurătatea avea rostul ei de libertate

uneori stai pe un peron 
într-un furnicar al celor care vin 
al celor care pleacă 
al celor care așteaptă ca și tine 
atunci simți singurătatea în captivitate

adunam paiele cât să fac un adăpost în jur 
așezam traista cu merinde pe pământ 
în colțul cel mai umbrit 
și mă întindeam privind cerul 
îmi părea la fel de singur în adâncul lui plin de libertate

credeam că pământul nu suferă și nu este trist
atât de cuminte mă îmbrățișa când visam
cum fug de mine către omul mare 
cu buzunarele pline de veșnicie
doar că atunci știam să alerg desculț

sub brazdă o sămânță rătăcită 
încolțește dospind dorul de cer
miriștea pare o întindere pustie și palidă
un loc de unde libertatea a fugit 
să trăiască de pe o zi pe alta
într-o haltă