absorbție

către locurile de care nimeni nu scapă am umblat și eu 
și flămând am fost 
nici n-am primit nici n-am cerșit 
din când în când am făcut popas 
și-am stat în colțul meu 
între vise în care aveam ce pune pe masă 
la masă mă așezam întreg 
cu mine și dorul întrupat 
să-l hrănesc 
am învățat să mușc cu tălpile din pământ 
de la el am aflat 
din orice izvor poți să bei dar numai unul îți potolește setea 
pe oriunde ai să poți păși dar numai un loc îți va fi acasă

între noi s-a așezat depărtarea 
ca o paranteză interminabilă într-un discurs despre libertate 
spus în curtea închisorii 
de o parte și de alta a gardurilor toți se simt închiși 
și privesc cu invidie la cei de dincolo 
celor ce ascultă le stârnește dorul și vor să zboare 
cei care nu aud caută ușa coliviei 
dacă nu ar fi zidurile am merge ținându-ne de mână 
fiecare în libertatea lui 
fiecare în închisoarea lui

de parcă ar fi vrut să evităm întâlnirea 
de parcă atingerea ne-ar fi dus acasă 
singurul loc în care am putea trăi despărțirea 
zidurilor n-au fost zidite porți 
ceva provizoriu ni s-a spus 
ne vom ocoli unul pe celălalt până când 
universurile noastre vor învăța să se rotească în același sens