pribeag

de atâtea ori am bătut drumul acela 
și pe unde am trecut am lăsat semne 
am desenat chiar și o hartă 
și mi-am luat repere 
dar ce să vezi 
de fiecare dată când trec pe acolo 
umblu rătăcit 

unde credeam că mă aflu 
nu mai sunt 
unde era izvorul să-mi potolesc setea 
este un loc fierbinte care îmi arde buzele 
iar acolo unde pulsau adâncurile 
acum e un vârtej în care zbor 
într-o amețeală și-o zbatere 
pe marginea drumului în cerc 
și din cerc într-o spirală 
de parcă aș fi un grăunte de materie 
și o fărâmă de energie din care 
se naște o nouă galaxie 
și toate astea pe trupul tău ca un univers 
mereu o altă magie

cum alții se ghidează după stele nu știu 
eu bat pasul pe loc și tot îmi fug cărările de sub picioare 
și se încurcă între ele de parcă ar fi niște comete cu chef de joacă
eu sunt rătăcitul 
dacă mă vezi că stau nemișcat 
ca și când aș dormi 
pe pântecul tău 
să știi că iar m-am pierdut și

va trebui să o iau de la capăt