tocmai când renunțasem să mai caut vreun leac și mă învățasem cu acel tremur care îmi revenea la fiecare bătaie de inimă și nici nu mai adăugam poveștilor despre zbaterea care mă însoțea prin toate visele uneori un tic precum o zvâcnire a cortexului...
tocmai când descântecele naturiștii psihologii prietenii colegii de la serviciu vecinii chiar și câțiva necunoscuți din piață
când toate astea au dat greș în deslușirea bolii pe care o purtam ca pe o necunoscută anatomică despre care unii spuneau că-i soi de studiu și ce păcat că nu sunt broască
atunci mi-a zis unul de își spunea poet când ne-am întâlnit la o lansare de carte a unuia care ne-a dat și autografe și niște covrigei de-l tot suduiam că n-a pus și el o sticlă pe masă
mi-a zis că eu sunt în sevraj
ce sevraj mă că sufăr de peste două decenii
cel mai lung sevraj este acela pe care îl trăiește dependentul de dragoste mi-a spus
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu