am acest defect din naștere
la început cât o aluniță
eram eu în cârca mea
tăcut și mic nu mă deranjam cu nimic
de-ar fi stat vremea pe loc
dar vremea trecea
mă lățeam în umeri
mă ridicam spre cer
privirea-mi căuta spre zare
nici nu mai știam de mine
cel pe care îl căram creștea
până când am început să-mi vorbesc eu mie
mai întâi șoptit apoi mai tare ca unui egal
ce-mi sunt
atunci a început să-mi fie greu
din ce în ce mai greu
să mă aplec sub greutatea care îmi crescuse
atât cât puteam să mai duc
am acest defect din naștere
să cresc să trăiesc să mor
o dată pentru mine
odată cu mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu