poti sa te asculti doar pe tine
intr-un fel de cantec
al pulsurilor
ce-ti imbraca intrebarile
intre trosnetele din fibre
ce cauta sa te evadeze
de tine
tu si atatea urgii
si toti cei care stau desculti
asteptand sa te cuprinda
intre un discurs al buzelor nerostite
fara sa te supui
le stai dator
despuiat
unsuroase vorbele
poti sa le inchizi in cufarul celor fara de cuvinte
zestrea ascunsa sa nu o mai poti afla
cat ei iti atarna lacate
pe buze
judecand si ranjind
sub chipuri de sticla
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu