goi

mai stii, femeie, intruparea
acelei clipe ne-nsemnate
in care eu iubeam prima ninsoare
iar tu credeai ca te strang in brate?
noi doi eram straini
dar cautam iubirea
doar smoala noptii ne ardea sublim
incat sa ne-amagim
eu te-am cerut numai o data
si-ntreaga fara de oprire
tu m-ai luat cu totul
si mi te-aidaruit intreaga
toata
a cata oara sa fi fost
in noptile acelea repetate
intr-un noiembrie geros
nu stiu
dar a fost
si-a fost
si-a fost
pana cand
dintr-o data
eu n-am mai vrut tu n-ai mai vrut si-am renuntat
nu obositi
dar multumiti atunci cu bucurie
crezand in viata de apoi
ce nebunie
nu stiam ca noi
suntem in unul si
unul nascut in doi
etern precum iubirea ne calauzea prin alei
si parcuri
ascunsi...
si goi