aveau caii copitele lipite
pe cer
intre doua nopti si o zi
galopul lor cutremura
diminetile in care
prin brate imi furai viata
cat de mult iubeam jaful acela...
sunt multe dimineti de atunci
intre cer si pamant cararile se impiedica
potcoavele ard cenusile
catre nopti aspre
Carul Mare fara de cai desarta
cazand din nori
capastrele
prin roua
murgii in alt galop
catre alt cer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu