somn

pe mine, 

când m-a prins pădurea-n poala ei, 

umbra mă alinta ușor pe tâmple,

eu, tot privind la câmpul înflorit — 

batic țesut în fir de cer, argint —

simțeam că mor

și îmi plăcea, 
ori poate doar mi se părea, 
dar știu că lumea toată 

se-învârtea

și lumea toată o țineam 

în poala mea.