cândva
marea mușca
un val lua
altul aducea
cioplind gustul iubirii
cândva
un val trecător
ne-a luat lacrima verde
şi bătaia inimii
încă în pârgă
s‑a îndepărtat
n‑a mai revenit la mal
acum
nisip argintiu
plete mângâiate de vânt
răni vălurite
contururi neîntrupate
privind asfinţitul
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu