Dragostea într-un pachet de biscuiți (povestea)

Pentru maica mea, care a ținut lampa aprinsă. 

Pentru tușa, care ne-a dat ceai și povești. 

Pentru copilul care am fost, 

care încă mai caută stelele de la poartă.

 

Biscuiții și lampa

venea taica de la oraș  
cu pașii grei și mâinile crăpate  

prin buzunare 

câteva pachete de biscuiți  

în privire purtând 

o liniște ciudată  

noi, prăpădenii mici  
ne înșiram ca mărgelele  
pe marginea patului  
așteptând să ne vadă  
iar maica zâmbea  
îmbujorată  

lampa ardea  
ca o inimă mică  
și biscuiții se împărțeau  
ca niște comori  

fiecare mușcătură  
era o promisiune  
că taica n-o să mai plece  
că o să rămână  

dar dimineața  
biscuiții se terminau  
și promisiunea  
se stingea odată cu lampa

 

 

Fiara

a doua zi 
taica nu mai era același  

biscuiții se topiseră  
și în locul lor  
rămăsese o fiară  
cu ochii roșii  
și cu miros de fum  

maica ne strângea la piept  
ca pe niște păpuși de cârpă  
mergeți maică la tușă-ta  
că iară a băut tac-tu  

ne spunea

noi mergeam  cu pași mici  

purtându-ne sufletele în buzunare  
să nu le vadă nimeni  

 

 

Ceaiul de tei

tușa ne punea ceai  
în căni ciobite  
cu flori de tei și vorbe moi  

ne spunea că taica a fost bun  
cândva  
și că pe atunci râdea  
ca și cum n-ar fi știut ce-i durerea  

noi o ascultam  
cu ochii mari  
și cu mâinile în buzunare  
căutând firimituri 

din dragostea pierdută de fiare

 

în sobă trosnea lemnul  
ca o inimă care nu mai știe  
să bată drept  
și afară ningea  
cu fulgi mari

scrisori de la îngerii păzitori  

 

 

Furnica

de la poartă priveam stelele  
căutând să prind liniștea dintre ele  
maica zicea că-s îngeri  
dar eu știam  
că-s doar găuri în cer  
prin care scapă lumina  

o lacrimă aluneca pe obraz  
pe picior o furnică  
surdă  
îmi doream să fiu și eu una  
să nu aud  
să nu simt  
să nu mă întrebe nimeni nimic  

să car doar firimituri  
și să mă ascund  
sub o frunză  
unde fiarele n-ajung  

Pachetul mototolit

în vis  
taica venea iar de la oraș  
cu pași blânzi  
și cu zâmbetul vechi  
ascuns sub mustață  

avea în buzunar  
un pachet mototolit  
de biscuiți  
și-n ochi  
o dragoste care nu mai știa să doară  

ne strângea la piept  
fără fiară  
fără fum  
doar cu mâinile lui mari  
care nu mai tremurau  

maica nu mai plângea  

și lampa ardea  
ca-n prima noapte  
când eram prinți  
și biscuiții erau de-ajuns