rânduri de toamnă

fructele cad 

și tot cad 

șoapte rătăcite 

 

le-adun 

cu degetele goale

dar nu se întorc

nu mai găsesc
drumul spre mine

 

toamna-i tăcută

lângă pagini arămii 

poartă frunze pe buze

 

mi-e dor 

atât de dor 

să te mai scriu

să te mai citesc
măcar o singură dată
înainte ca foile să uite