A fi improvizând

pe scenă se aranja decorul:

patul, masa, dulapul, o lampă
un tată, o mamă

„ne dai o mână de ajutor? 

avem nevoie de un copil în cadru…”

am rămas o clipă în prag
apoi am plecat pe furiș
lăsând în urmă un pluș
poate prea devreme
înainte să învăț
cum se joacă roluri

am călătorit spre orizonturi promise
pe sub lumini ce imitau răsăritul
și-am gustat mâncăruri cu aroma fericirii
dar în toate lipsea ceva

poezia, poate
de aceea nu am scris despre ele

am rătăcit

prin câmpuri deschise
căutând o floare pe nume a fi

pașii mei încercând

să închidă cercul

s-au oprit
ca o pasăre ce privește mirată

un șir de furnici 

intrând cuminți în pământ

din roata unui carusel

înțepenită în noapte

privesc mușuroiul în care

improvizând

fiecare se duce la culcare

Tablouri spălate de mare

au înecat apele 

burta lumii 

ca pe o scoică spartă

 

nenăscutul din noi 

sufocă respirații sub valuri 

și tot ce-a fost 

trăiește acum doar în tablouri

 

am învățat un truc: 

desenez contururi 

cu degete tremurânde 

prin apele tulburi 

ca să le mai ating o dată

 

fotografia bunicilor 

înfășurați în zorii tineri 

mă cheamă să caut perla 

ascunsă printre cioburi și nisip 

care se duc, 

și se duc, 

spălate de mare

 

 

 

dimineți risipind argint

cad bănuți 

peste garderoba încă verde
a salcâmilor

îndrăgostiți la primul sărut

tremurând

se lasă mângâiați 

de privirea blândă a ochiului solar

bobi zgribuliți peste noapte 

se topesc

parfum de iubire îi poartă

iar fluturii 

treziți de cu zori

le sorb polenul din pleoape

e roua ce-și găsește chemarea

de-a fi

ploaia fără de nori

pânză se-așterne-n alint 

peste lumea tăcută