pe drumul de piatră, în bruma căzută,
visele pe cale se duc
pe frunze, strat peste strat,
lacrimi de nuc
jos pe sub umbre, departe de soare,
pe furiș,
scorpionul de gheață apare
să doarmă o zi, să umble o noapte
prin nisip, departe de lume
visele reci le târăște-n venin
către astrul ce-alunecă pe dune
glob rece de rubin
a pornit drumul
tot mai înalt pe scară
apusul îi este destin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu