A fi improvizând

pașii mei căutând 

să închidă cercul

s-au oprit
ca o pasăre ce privește mirată

un șir de furnici 

intrând cuminți în pământ

 

am rătăcit 

prin câmpuri deschise
să culeg floarea pe nume a fi

călătoream spre orizonturi promise
pe sub lumini ce imitau răsăritul
și-am gustat mâncăruri cu aroma fericirii
dar în toate lipsea ceva

poezia, poate
de aceea nu am scris despre ele

 

pe scenă cineva aranja decorul:
patul, masa, dulapul, o lampă
un tată, o mamă

„ne dai o mână de ajutor? avem nevoie de un copil în cadru…”

am rămas o clipă în prag
apoi am plecat pe furiș
poate prea devreme
înainte să învăț
cum se joacă roluri