toamnă sângerie

frunze pe pleoape 

și arborii plâng
împădurind locul 

cu lacrimi roșii

e toamnă în mine
și-ncepe să doară
această culoare 

de anotimp sfârșit

un cer sângeriu

peste oraș 

și nimeni nu știe

că rana-i comună

 

în liniștea serii

păsări de foc 

un stol de inimi

refuză să moară